Viața cu aparat dentar

30 01 2013

Fac de aproximativ patru luni un tratament ortodontic și deci, port aparat dentar fix pe ambele arcade. Înainte să iau decizia asta, am căutat pe net păreri sincere despre ce presupune pe bune un astfel de tratament așa că m-am gândit că, după patru luni de tratament, sunt în măsură să împărtășesc din experiența mea altor persoane care ar putea avea nevoie de genul ăsta de informație.

Ca să fiu cât mai corectă, atât cu mine cât și cu alți potențiali pacienți, trebuie să o iau mai dinainte de tratament…

Nu știu ce și cum s-a întâmplat dar, deși am numărul optim de dinți, am arcadele prea mici (șoc pentru cei care îmi spun că aș avea gura cam mare…)  și prin urmare, dinții au crescut prea apropiați unii de ceilalți, motiv pentru care au început să nu mai fie drepți. Când mi-au ieșit măselele de minte, treaba a început să se complice și mai tare. Deși (cred eu) nu era o chestie care să se vadă din avion, sau cel puțin mă obișnuisem cu ea din punct de vedere estetic, mă măcina de mult din punct de vedere medical acest aranjament. Am fost la vreo 4 clinici numai în ultimii 5 ani, mi-am făcut tot pe atâtea radiografii și mulaje pentru ca, pe ultima suta de metri, să îmi fie frică și să renunț. Atât de frică încât să nu mai țin cont nici de faptul că ședințele la ortodonți, radiografiile și mulajele au costat ceva.

De ce îmi era frică? De fiecare dată mi se spunea că va trebui să mi se facă patru extracții, două sus și două jos, pentru că, fizic, dinții mei nu aveau loc să se îndrepte altfel 🙂 Fapt care, de altfel, mă dusese în situația în care mă aflam. Părea greu de înțeles la momentul respectiv, mai ales când mă uitam eu cu ochiul meu de umanistă și părea că poate-poate se va putea și fără. Pentru mine care nu am fost de 2 ori la spital în viața mea, extracția dentară părea ceva teribil de complicat. Și dacă adăugăm la my personal history și faptul că vizitele la dentist din copilărie  au fost niște dezastre pentru psihicul meu, rezultatul nu avea cum să fie decât cel actual.

Într-un moment de inconștiență, am parcurs pașii firești pentru începerea tratamentului și nu am mai dat înapoi 🙂 Cum am făcut asta? Nu vreau să inventez rețete despre cum să îți învingi frica de dentist, de altfel cred că ține de fiecare om în parte, însă eu m-am apucat să citesc despre ce înseamnă amânarea tratamentului pe termen lung și am fost șocată. Am aflat, printre altele (sunt informații pe internet o grămadă) că pot face carii fără să le văd, fix în spațiile unde periuța de dinți nu putea intra (dar acizii din alimente pot) și deci pe care să nu le pot trata în timp util, care să ajungă să mă doară sau să ducă la pierderea dintelui. Sau cel mai grav, puteam să fac paradontoză. Așa că la mine a funcționat rețeta înlocuirii răului cel mare cu un rău mai mic.

Am optat pentru un aparat dentar lingual, adică montat pe interior, după ce am ajuns la concluzia, cu medicul ortodont, că este cel mai avantajos pentru mine. De ce a fost mai avantajos? În primul rând pentru că nu se vede. Deși pare o copilărie, avantajul psihic pe care îl oferă nu este de ignorat. Apoi, aparatul lingual se lipește mai bine pe dinți pentru că se pot folosi materiale mai rezistente și brackeții (bucățelele mici care se lipesc pe fiecare dinte în parte) au suprafață mai mare de adeziune pe dinte, ceea ce era imposibil de realizat pentru un aparat montat pe fața dintelui din considerente, evident, estetice. De ce e important lucrul ăsta? Deși nu suntem castori, fie că mușcăm dintr-o felie de pâine prăjită sau dintr-un măr, există o presiune pe dinte care, chiar dacă nu o conștientizăm, putea să ducă la dezlipirea bracket-ului, ceea ce înseamnă atât costuri pentru pacient dar și timp pierdut aiurea. Cu un aparat lingual, probabilitatea să se întâmple asta e mai mică și deci, lista cu alimente interzise e mult mai mică. Dezavantajul acestui tip de aparat? Costul cu destul de mult mai mare decât al celui exterior

Și acum începe distracția. Aparatul l-am montat în două episoade, mai întâi cel de sus și apoi peste aproximativ o lună jumătate, pe cel de jos. Inițial nu prea am înțeles mișcarea asta, dar ulterior mi-am dat seama că i-a luat ceva organismului să se obișnuiască cu aparatul pe o arcadă. O să revin la asta mai încolo. Extracțiile dentare le-am făcut în cele două ședințe când am montat aparatul. Mi-am făcut curaj cât pentru o naștere naturală de gemeni și în mai puțin de o oră ieșeam din cabinet cu doi dinți mai ușoară. Nu mi-a venit să cred că de asta îmi fusese frică. Ulterior am montat și arcada de jos și am repetat procedura cu celelalte două extracții.  Acum, ca să justific totuși un pic frica, trebuie menționat că o extracție e o mică procedură chirurgicală, până la vindecare nu poți consuma alimente prea calde sau prea reci, trebuie evitat locul extracției în timpul meselor, implică sângerare, trebuie mare grijă la periaj… mai multe detalii vă poate da medicul sau, firește, puteți găsi la liber pe internet. Mai mare e bătaia de cap după extracție decât în timpul ei. Eu una m-am gândit în timpul extracției la un episod din Tom și Jerry pe care îl văzusem cu puțin timp înainte de a veni la cabinet și odată ce mi-am distrat atenția, a fost foarte ok. Plus că medicii au fost de fiecare dată niște drăguți și mi-au explicat pas cu pas toată procedura astfel încât totul să pară foarte simplu 🙂  După aproximativ o săptămână extracțiile se vindecaseră complet și puteam să îmi reiau regimul alimentar inițial. Tot nu îmi venea să cred că mă speriasem de atâta lucru.

Vorbeam mai sus de acomodarea organismului. Având în vedere faptul că în ziua montării aparatului eram amorțită de la anestezia aferentă extracției, mi-am imaginat că o sa fie piece of cake. A doua zi însă am început să simt presiunea pe dinți și în 2 zile limba mi se iritase de la aparat. Aveam să îmi dau seama mai târziu că presiunea pe dinți urma să o simt după fiecare activare a aparatului (o dată la 4-5 săptămâni), lucru de care m-a avertizat medicul ortodont dar cum eu trecusem de extracții, părea că puteam să fac orice 🙂 Acum intervine partea mea preferată: la montarea aparatului am primit de la cabinet o cutie cu ceara ortodontică, pe care urma să o montez pe aparat în zonele unde apăreau iritații. M-am felicitat încă o dată că am ales varianta cu aparat lingual fiindcă puteam să o aplic fără probleme și fără să las impresia că am resturi de mâncare pe aparat. În câteva zile, limba s-a acomodat cu aparatul și iritațiile au dispărut. Cu presiunea pe dinți recunosc că m-am obișnuit un pic mai greu fiindcă nu am vrut să iau calmante dar am cedat și apoi a fost mult mai bine. Presiunea se simte mai puternic aproximativ două zile, la mine cel puțin așa a fost, după fiecare activare. Odată ce te obișnuiești, o simți în continuare însă nu mai este dureroasă și deci, chiar nu mai este o problemă.

Vorbeam la un moment dat de lista alimentelor interzise. Pentru că probabilitatea formării de carii e mai mare, sunt de evitat caramelele, bomboanele, dulciurile în general. Și pentru că brackeții sunt lipiți în scop provizoriu și pentru că se pot dezlipi (mult mai greu decât în cazul aparatelor fixe, ce-i drept) sunt de evitat și alimentele tari ca semințele de orice fel, alune și altele asemenea. Și guma de mestecat trebuie să ia o pauză, deși eu am încercat să folosesc și nu prea a fost ok. Am înlocuit-o cu spray-ul pentru împrospătarea respirației. În rest, pot mânca aproape tot ce mâncam înainte, însă nu mai pot musca direct pentru că se simte presiunea pe dinți și cam doare, tai bucățele mici și mănânc mult mai încet. Am scăzut un pic în greutate pentru că mănânc mult mai încet și mă satur cu mai puțină mâncare. Ceea ce e foarte bine 🙂

Și cam asta implică tratamentul ortodontic care, la mine, o să dureze în jur de doi ani.  De aici încolo, totul o să fie rutină.

Rezultate deja se văd! Am fost foarte plăcut surprinsă când am văzut că într-un timp atât de scurt dinții s-au mișcat deja. Și pentru că am ales aparatul lingual, practic, nimeni în afară de cei cărora le-am spus eu nu știe că port aparat dentar. Ce mă mai dă de gol este o ușoară sâsâială pe care am dezvoltat-o în urma aplicării aparatului. Dar asta era inevitabilă chiar și în cazul unui aparat exterior, dacă aveți cunoștințe care au sau au avut aparat dentar, știți la ce mă refer. Inițial mi se părea tare ciudată dar mi-am asumat-o și mi se pare foarte draguță, iar pentru cei din jur care sesizează sunetul e și mai haios atunci când pronunț cuvinte ca supă, susținere, cheesecake etc 🙂

Ideea de bază este că nu a fost chiar piece of cake așa cum îmi imaginam. Poate dacă citeam despre presiunea de după activare sau despre iritarea limbii, mă speriam și mai tare nu mai făceam tratamentul sau poate îmi distrăgea atenția de la extracții și frica se împărțea 🙂 Pe de altă parte, cred că e foarte important să cunoști și părțile bune, și cele mai puțin bune, dar și cele în care te poți păcăli foarte ușor. De exemplu, frica de extracție nu a fost câtuși de puțin justificată la intensitatea ei.

Ce este esențial de reținut e faptul că fiecare problemă a avut o soluție la îndemână și tratamentul ortodontic este de genul no pain, no gain. Indiferent de tipul de aparat ales (fiecare are avantajele și dezavantajele lui) se vor simți modificări și da, o să fie mai incomod decât fără aparat dar asta este normal și nu este în niciun caz un motiv pentru amânarea tratamentului. Când încep să se vadă rezultatele, nici nu mai contează.

În ceea ce privește regretele, am unul singur: că nu am început tratamentul mai devreme.

Smiles-3Sursa foto http://www.wikihow.com/Image:Smiles-3.jpg

_____________________________________________________________________________

Deși nu mi-am propus la începutul articolului să vorbesc despre clinica unde fac tratamentul, o să menționez totuși că este vorba despre DentEstet, iar ortodontul care mă supraveghează atent și cu mult drag este doamna dr. Iana Dilă. Detalii despre serviciile și planurile tarifare o să găsiți la ei pe site dacă sunteți interesați. Sunt niște profesioniști în adevăratul sens al cuvântului și e atât de frumoasă atmosfera pe care au creat-o, atât ambiental cât și psihologic, încât ai uneori impresia că nu ești la dentist 🙂 

Advertisements