Eu si Bon Jovi

12 07 2011

Nu ma pricep eu suficient la cuvinte ca sa exprim ce a insemnat pentru adolescenta mea Bon Jovi. Imi placeau de mult Always si inca cateva piese dar in clasa a  noua i-am redescoperit si au devenit in scurt timp, pentru mine, o obsesie. Nu stiu cum sunt altii, dar eu nu aveam voie sa lipesc postere pe perete, insa pe Jon Bon Jovi il aveam lipit deasupra biroului si cand invatam sau scriam, ma uitam la el, fredonam cate o melodie si imi zburau gandurile departe departe…

Nu mai zic de cate ori i-am avut pe desktop, cati munti de poze si versuri am printat pe unde apucam, sau cate tricouri si albume colectionasem. Nimeni si nimic nu era ca ei.

Daca am crescut intr-o familie muzicala, am invatat ca muzica fara versuri cu mesaj nu se poate. Si pe vremea aia, nimic nu mi se parea mai profund ca versurile trupei Bon Jovi, mai adevarat, mai corect si mai frumos. Probabil ca orice artist ajunge sa devina o sursa de inspiratie prin performanta lui fie ca-si propune asta sau nu, dar eu astazi pot sa afirm ca fara Bon Jovi cu siguranta as fi fost altfel.

Cand am aflat ca vin in Romania, m-am simtit ca un copil care vrea cu disperare o jucarie si in dimineata de Craciun o gaseste sub brad. Dintr-un punct de vedere pentru sufletul meu, Bon Jovi a venit in Romania prea tarziu dar asta nu schimba cu nimic starea pe care am avut-o in seara concertului. Sunt convinsa ca spectacolul a fost pe masura asteptarilor celor 55000 de oameni care au stat in soare la patruzeci de grade juma’ de zi ca sa ii vada si sa ii asculte pe Bon Jovi. Si multi au scris despre concertul asta, despre public, despre organizare, totul la superlativ. Pentru mine a fost ca si cum m-as fi intors, dupa mult timp, acasa.

 

Advertisements




Despre inceputuri

30 08 2010

Pentru ca sfarsitul unui eveniment e inceputul altuia, de fiecare data cand revin dintr-o expeditie de work si ma vad nevoita sa imi organizez dosarele si sa notez ce s-a intamplat in raportzele si minutzele, ma simt de parca as fi terminat o carte care mi-a placut mult, am aceeasi senzatie ca atunci cand am terminat de dat licenta sau ma simt ca in prima dimineata dupa nunta. Usurata si multumita totodata. Insa atunci cand sentimentul e intarit de o scadere semnificanta a temperaturii dupa o vara caniculara, n-ai cum sa nu iubesti noile inceputuri.

 Asa ca tragand linie, las in urma vara torida, excursiile din weekend, zilele la plaja, marea, nisipul fierbinte, Barcelona cu toate minunile ei, limonada la litru, evantaiele si mult prea adoratul aparat de aer conditionat. Pastrez evident papanasii, plimbarile cu bicicleta, iesirile la munte.

Si iau cu mine in noua calatorie jachetele, pulovarasele, bluzitele si esarfele, frunzele uscate, muzica buna si o paturica pentru cand s-o face mai racoare.

O toamna faina va doresc 🙂





Acuarela

28 07 2010

 

 imagine preluata de la http://img175.imageshack.us/i/midnightreflectionbyleojx1.jpg/http://img175.imageshack.us/i/midnightreflectionbyleojx1.jpg 

Am primit recent (adică ieri) un set de acuarele istețe și m-am gandit să imi readuc la viață pasiunea pentru culoare printr-un hobby vechi. 

În mare am auzit de regulile de bază ale acuarelei (culoarea închisă se pune peste culoarea deschisă, niciodată invers, albul se folosește pentru combinații, albul din pictura este albul hârtiei și nu albul din tub) însă nu am pus în practică până acum în ceea ce privește capodoperele cu care mi-am tapetat un perete din sufragerie. Nu s-a plâns nimeni (în afară de cei care au observat că elefantul are capul dubios de mic în comparație cu corpul), dar tehnica ar putea fi îmbunătățită.

De data asta, deci, vreau să fiu mai profi decât am fost până acum, așa că sunt în căutarea unui curs de acuarelă. Mă interesează pentru inceput un curs tipărit sau în format digital, și dacă văd că se complică treaba iau in considerare un curs pe viu 🙂 

Aș aprecia tare mult dacă mi-ar da cineva cateva indicații în acest sens 🙂





Alegeri, alegeri…

26 07 2010

imagine preluata de la http://www.ephemerratic.com/art/96-inspired-by-gaudi-commissioned-art-by-todd-from-barcelona-spain.htmlimagine preluata de la http://www.ephemerratic.com/art/96-inspired-by-gaudi-commissioned-art-by-todd-from-barcelona-spain.html

Am fost acum aproximativ doua saptamani la Barcelona. Am planificat excursia la modul ca stiam unde avem cazare si cu ce si cand zburam. Am tras de mine toata saptamana de dinainte de plecare sa merg la o librarie sa imi cumpar un ghid. Am intrebat in stanga si in dreapta si am facut rost de cateva pliante pe care le-am pus intr-o mapa de plastic si le-am aruncat in rucsac sa am repede acces la ele. Cand am plecat de acasa stiam sigur ca vreau sa ajung la Zoo, la muzeul de ciocolata si pe renumita Rambla. Dar nu am planificat nimic pe zile. Cu pliantele adunate m-am revazut abia cand am ajuns in Bucuresti si am despachetat bagajul. Poate ca, daca ma motivam suficient sa iau ghidul sau macar sa citesc pliantele pe care le-am adunat, apucam sa vedem mai multe locuri.

 Nimic insa nu se compara, vorba reclamei, cu emotia descoperirii. In Barcelona nu ai cum sa te pierzi sau sa te plictisesti. De altfel, nu recomand pentru aceasta locatie excursiile organizate cu ghid, da’ cred ca asta tine si de personalitatea fiecaruia. Tot ce trebuie sa ai la tine e o harta a metroului si o umbrela de soare. Noi le-am avut din fericire pe ambele. Orasul m-a surprins placut, obiectivul turistic din punctul meu de vedere a fost atins. Oamenii sunt foarte faini, figurile nu le sunt incruntate si au un mare respect unii fata de altii si fata de natura. Arhitectura orasului te surprinde ca intr-o poveste cu castele de turta dulce. Si astea toate intr-un tablou cat se poate de colorat, la propriu. M-am dragostit definitiv si iremediabil de Desigual pentru ca e, dupa cum scrie si pe pungile lor, altfel.

Cand am ajuns in Bucuresti aveam doua variante: sa ma deprime cenusiul orasului sau pun un tricou colorat pe mine si sa plec in expeditie. Nu cred ca e vorba despre mai bine sau mai rau. It’s a matter of choice 🙂





Cărămidă lucitoare, dă Doamne să fie soare

21 07 2010

preluata de la: http://www.socksoff.co.uk/00001/page07/Summer_Sunflowers_1920.jpg 

imi place vara. sunt fata de la mare, n-are cum sa nu imi placa vara. am fost la prima intalnire vara pe plaja, am auzit primul “te iubesc” adolescentin si lipsit de orice fel de semnificatie tot pe plaja, am mancat cele mai multe gogosi infuriate vara si am dormit cel mai putin. Am dormit pe plaja in vama veche (vara fireste)  trebuie sa recunosc faptul ca, de cand nu mai locuiesc in constanta, vara nu imi mai place la fel de mult. iau in calcul si faptul ca acest anotimp absolut superb s-a transformat intr-o experienta torida de prea lunga durata si intensitate, alimentata pana la paranoia de mass media de extrem de proasta calitate. dar asta e alta poveste.

imi place vara pentru ca poti sa te imbraci cat mai lejer si colorat. soarele se potriveste cu colorile la fel cum zapada se potriveste cu nasurile si obrajii inrositi. oamenii au tendinta sa fie mai bine-dispusi (cel putin aparent) vara. probabil ca cei mai multi dintre noi suntem meteo-sensibili. ceea ce e ok 🙂 vara e deseori asociata cu vacante, concedii, iesiri, cu stat degeaba si visat cu ochii deschisi. vara ne scoate mai usor din casa.

Cum sa nu iti placa vara?

photo preluata de la http://www.socksoff.co.uk/00001/page07/Summer_Sunflowers_1920.jpg